E intuneric, e tarziu... si ploua. O incapere stramta a unui apartament intunecos, de la fereastra caruia "dai" in strada.Nu ma pot odihni, simt ca am ragazul de a numara fiecare picatura de ploaie ce se sfarama atingand pamantul. Ba chiar mai mult, pe unele le simt atat de aproape, stropind balconul. Altele parca se strang, formand roiuri, in lumina stranie, difuza, a unui felinar.
Ploaia... Ploua...
Daca fiecare picatura ar fi un sentiment, daca toate sentimentele s-ar zdrobi la un moment precum lacrimile ploii? N-ar mai exista tristetea, deci n-am cunoaste bucuria, caci intr-adevar nu pot supravietui una in lipsa celeilalte, din acelasi motiv pentru care buna-vointa n-ar fi buna-vointa fara rautate, lacrima n-ar fi lacrima fara un zambet sau dragostea n-ar fi dragoste fara ura... N-ar mai exista iubirea de parinti, de cei apropiati tie, de prieteni...
Si totusi toate acestea se nasc intotdeauna impreuna... sunt fericit, tu esti implinita, iar eu ma-ntristez, dandu-mi seama ca s-ar fi putut altfel. Iubesc, dar ma urasc, n-am reusit sa fiu asa cum probabil ar fi trebuit... Imi pare rau...
Acum e liniste, doar liniste...
Ploua...
Postări
