Bazele codului bunelor maniere se întrevad în antichitate când s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul ), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul îsi exprima nobletea, perfectiunea spiritului; gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, nici foarte iuti - de fapt acesta si explica faimosul proverb roman: “mediocritas optima est”.Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, îi caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, în timp ce în exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor omul se poate modela, poate deveni mai bun.Deja se simte influenta pe care Divinitatea o avea asupra oamenilor - omul chiar daca este lipsit într-o conjunctura de compania umana, este totusi supravegheat în permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, care si el ofera la randul sau oamenilor diferite semne.Astfel, în acea societate în care se dorea crearea unei ordini bazata pe prezenta masiva a Divinitatatii, alaturi de gestus, a aparut si signum datorita nevoii de miracole, de minuni a acelor vremuri. Fireste functia ordonatoare, morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta odata cu trecerea timpului si multe din gesturile care guvernau societatea în acea perioada au capatat doar valenta metaforica. Astfel, în zilele noastre suma acestor gesturi, însumate în codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie într-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti.Fata de antichitate si evul mediu, când disciplina, ordinea, ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului, ratiunii, se întrevede deja o schimbare în sensul ca accentul se muta pe materie, corp, pasiune.Astfel, Descartes în studiile sale despre pasiunile sufletului, trage concluzia ca nu sufletul le întretine, ci pasiunile sunt ceea ce sufletul sufera si suporta, iar Pascal într-o maniera asemanatoare sustine ca pasiunile iubirii sunt sentimente si gânduri care apartin propriu-zis spiritului desi sunt ocazionate de corp.Fara îndoiala, în societatea contemporana nu pot exista sentimente si relatii bazate pe dragostea autentica pe care ne-o dorim fiecare dintre noi daca cei implicati în actul emotional nu tin cont de ceea ce noi numim codul bunelor maniere. Respectarea acestuia se constituie într-o premisa fundamentala pentru întretinerea unei relatii sentimentale profunde si ca atare va recomand tuturor sa tineti cont de aceste mici sfaturi care chiar daca nu va vor garanta succesul în dragoste … se vor constitui totusi într-un sprijin puternic în formarea personalitatii voastre. Mult succes !
Postări
