E doar o ploaie rece de vara. Sunt doar lacrimile Celui ce plange deasupra noastra. E doar iubirea impartasita noua, prin mii si mii de picaturi. De ce alergi printre ele? Cu siguranta una ti-e destinata. E sortit ca ea sa te atinga, fara ca macar sa-ti dai seama. De ce te feresti de la a-ti implini soarta? De ce nu te gandesti ca fiecare picatura cazuta pe obrazul infierbantat al pamantului e una dintre bucuriile prin care ai fi putut trece? Insa nu, ai preferat sa te ascunzi acolo unde nici o picatura nu poate ajunge. De ce nu te opresti in loc, sa le privesti, sa le strangi in palma ta, sa te lasi cuprinsa de ele? De ce esti nemultumita ca te-au lovit atat de multe? Sunt de fapt atat de putine, alese pentru tine. Sunt atat de reci la atingere, atat de calde in adancul lor... Pasii tai iti sunt tot mai grabiti... De ce doar atunci cand simti umezeala ploii patrunzandu-te uiti de orice, gandindu-te doar la cum ai putea scapa? E ajutorul pe care ea ti-l ofera. Te izoleaza de grijile, problemele, gandurile tale neplacute, oferindu-ti protectia ei. I-ai multumit vreodata?... Nu, tu doar alergi incercand sa scapi...
Poate daca ploaia s-ar opri....
Postări
3 comentarii:
Si din cer n-o sa mai cada lacrimi...
Stelele-ar rasari, tu ai veni!
Suparat sunt Doamne iar,
Stau in carciuma sa-mi inec amarul.
Beau si te astept, pana la zi...
Jur ca e cel mai frumos text pe care l-am auzit vreodata...Felicitari!!:*
.....c cuvinte patrunzatoare...inundate de nostalgie.......prea frumos....
Trimiteți un comentariu