Într-un ocean de lacrimi și-amintiri
Cufundat, sufletul mi-i vinovat.
Uitat, cu speranța că într-o zi,
Ai să-mi șoptești că m-ai iertat.
Pe maluri, gânduri, fotografii,
Dorul primului sărut,
Închise toate-n cufărul iubirii
Să-l deschid, îmi ia atat de mult...
Stau singur la granița tăcerii.
Să plang? Să uit? Să țin ascuns?
Puterea sentimentului iubirii
Pierdut...într-un ocean al amintirii...
Postări
1 comentarii:
ce drăguţ e să citesc un blog al unui băiat care scrie poezii şi mai sunt şi frumoase. felicitări. :)
Trimiteți un comentariu