Citind randuri neterminate din paginile unui jurnal al sufletului, realizez ca lucrurile se intampla pentru ca asa le-a fost dat sa fie, intr-un anumit loc, la un anumit moment, in anumite imprejurari sau situatii, implicandu-te pe tine si pe cei din jur.
Nu iti poti controla emotiile sau sentimentele, nu poti opri timpul pentru a prelungi o placere, o bucurie, nu-l poti nici macar da inapoi pentru a-ti repara greselile din trecut. Nu poti avansa in timp, nu-ti poti sti niciodata destinul, decat avansand in interiorul sau. Ne este imposibil sa impreunam sufletele, doar pentru ca asa le vrem a fi. Sper sa poti intelege asta! Caci toate se intampla, cu sau fara voia noastra. Au o cauza de la care pleaca cu un anumit scop, efectul fiind singurul care depinde de noi. Ne nastem din dragostea a doi parinti, ne nastem pentru a deveni, la randul nostru, mama sau tata pentru copiii nostri.
Crestem, socializam, ne adaptam, devenim astfel prieteni unii cu altii. Prieteni adevarati? E o calitate pe care o formam doar prin devotamentul si intelegerea de care dam, sau nu, dovada. Eu vreau doar sa multumesc prietenilor mei, pentru ca mi-ati fost alaturi la nevoie, m-ati inteles, m-ati ajutat sa inteleg ce e adevarata prietenie, cat de greu ajungi sa o obtii, dar si cat de frumos este sa o poti mentine sau chiar aprofunda.
Va multumesc ca imi sunteti prieteni!
Iti multumesc tie, Beatrice, pentru cuvintele frumoase pe care le-ai scris pentru mine!
Postări
1 comentarii:
Si eu iti multumesc ca imi esti prieten!
M-ai ajutat sa trec prin niste momente pe care altii le-au crezut banale. Dar uite ca tu ai fost singuru` care ai inteles.
Iti multumesc inca odata!
Si nu uita: "Te iubesc!"
Trimiteți un comentariu